Primele drumeții

Fie vară fie iarnă “Brașovul Pedalează” nu nu vă lasă să stați în casă duminica. S-a terminat sezonul pentru bicicletă dar a început sezonul pentru drumeții. Am început cu ceva mai ușor, pentru antrenament și dacă duminica trecută ne-am plimbat un pic prin Piatra Craiului săptămâna aceasta am fost mai aproape de casă, prin împrejurimile Poienii Brașovului.
Așadar, pentru duminică 25 noiembrie, planul inițial a fost să urcăm pe vârful Piatra Mică. Nu am mai ajuns până sus din mai multe motive. Unul a fost că era ceață și nu am fi văzut mai nimic de sus. Al doilea a fost că am mers cam încet, am ajuns destul de târziu la cabana Curmătura și nu am fi avut timp să urcăm pe vârf și să coborâm la timp pentru a pleca spre casă ținând cont că au fost persoane care trebuiau să ajungă devreme în Brașov. Totuși, pentru a nu fi o excursie ratată am luat hotărârea de a urca până în Șaua Crăpăturii, de a coborî înapoi la cabană și să ne întoarcem în Zărnești pe alt drum decât cel de la urcare, prin Prăpăstii. Câțiva curajoși, dezmăgiți că nu mai urcăm pe vârf, s-au avântat totuși până pe creasta Pietrei Craiului.
Duminica aceasta ne-am gândit că ar fi frumos să vedem un pic dealurile (sau munții) din împrejurimile Poienii Brașovului, ceva ușor, relaxant la care să poată participa cât mai multă lume, și spre surpriza mea, am avut în grup și doi copii care au făcut față traseului fără probleme și au fost tot timpul plini de energie și cu chef de joacă. Felicitări atât lor cât și părinților! Am urcat de la Pietrele lui Solomon pe drumul vechi o porțiune, după care am intrat pe o potecă ce ne-a scos în Poiana Mică, am trecut pe lângă Stâna Turistică apoi prin Valea Sticlăriei și Poiana Cristianului. De acolo am intrat în pădure, am trecut pe la Bisericuța Păgânilor, un grup de stânci ciudate despre care legendele spun că ar fi fost un loc de scrificiu în vremuri de mult apuse, am intrat și în Peștera Râșnoavei atât căt s-a putut fără echipament specific și am coborât la restaurantul Cetate, nu pentru că am fi vrut să mâncăm aici ci pentru că aici ducea poteca aleasă de noi, cealaltă ieșind în Valea Popii aproape de trambuline, variantă ce nu ne-a ispitit fiind mai departe de gară. Ne-am întors acasă cu trenul de la Zărnești după o zi plină de veselie și mișcare în natură, adevărat izvor de sănătate.
Puteți vedea fotografii din aceste ture pe pagina noastră de pe Facebook sau căutați pe paginile celor care au participat în aceste drumeții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*