Mai întâi am să spun câteva cuvinte despre tura de sâmbătă. A fost drăguț, un tur relativ ușor cu urcare pe șosea până în Predeal și apoi spre Pârâul Rece pe o șosea aglomerată, nu de bicicliști așa cum mi-ar place să văd ci de autoturisme, dar fiind lată se poate circula în siguranță fără a incomoda traficul auto. Ne-a plouat un pic mai întâi între Timișul de Jos și Timișul de Sus apoi la coborâre spre Râșnov. Am urcat din șosea până la cabana Belvedere (acum închisă circuitului turistic) dar priveliștea de aici a rămas aproape aceeași ca acum mulți ani când am mai fost pe aici. De atunci copacii au crescut așa că nu am mai recunoscut locul de unde știam că se văd Bucegii.
Dar să trecem la tura de duminică, mult mai frumoasă și spectaculoasă prin peisajul zonei străbătute și prin obiectivele vizitate. Mai întâi ne-am oprit în Făgăraș la cetatea construită la sfârșitul secolului al XIV-lea și care deținea a avut un rol important în Țara Făgărașului, fiind situată la jumătatea drumului dintre Brașov și Sibiu. După ce am fotografiat lebedele de pe lacul ce înconjoară cetatea ne-am îndreptat spre un loc misterios, Șona unde se află niște movile unele înalte de 30 m, pe care localnicii le numesc guruieți iar unii le compară cu piramidele. Nu se știe cum au apărut aceste movile aici pentru că nu s-au făcut cercetări amănunțite de către specialiști. Un cercetător basarabean a lansat ipoteza că piramidele ar fi de pe vremea dacilor iar alții le compară cu tumulii în care erau îngropate căpeteniile celte sau scite, mai ales că aceste popoare au traversat și teritoriul României. Alți pasionați de paranormal spun că ar face parte din “triunghiurile magice” rămase de pe vremea dacilor, ca un fel de linii invizibile între sanctuarele și cetățile strămoșilor noștri.
După Șona ne-am îndreptat spre Hălmeag dar am pierdut drumul prin fânețe însă am găsit o potecă ce ne-a scos lângă Oltul și am revenit pe direcția cea bună. Ne-am continuat drumul mergând pe malul Oltului și trecând prin Crihalma, Ungra și am ajuns în Racoș. Aici am trecut pe la coloanele de bazalt apoi pe la un lac foarte frumos creat de precipitații într-o fostă carieră și după aceea am mers spre cel mai spectaculos peisaj ce se poate vedea aici, craterul unui vulcan stins din care s-a extras mult timp zgură, acum doar un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat dacă vă aflați prin zonă. Ai impresia că ai ajuns pe altă planetă sau într-un canion dintr-o zonă aridă. Drumul făcut prentru camioane care circulau pe aici este acum o cale bună de a ajunge pe bicicletă până jos. Urmele activității vulacnice se văd foarte bine de aici.
După ce ne-am minunat am urcat înapoi pe marginea craterului și am coborât în oraș pentru a vizita și castelul Sukosd-Bethlen, un castel frumos dar lăsat în paragină. S-au obținut totuși niște fonduri și s-a început restaurarea acestuia dar până acum nu s-a făcut mare lucru. Totuși merită să intrați să aruncați o privire, trebuie doar să întrebați unde o găsiți pe femeia care are cheia, stă chiar lângă castel.
Încântați de cele văzute, ne-am îndreptat spre gară pentru a lua trenul spre casă dar, pentru că trăim în România, acesta a venit cu o întârziere de peste o oră așa că am ajuns în Brașov după lăsarea întunericului.
Harta traseului: