Fiind cu treabă prin centru, am decis să văd dacă într-adevăr s-au scos indicatoarele care interziceau accesul bicicletelor pe strada Postăvarului. În Piața Sfatului am dat de cele două domnișoare din imagine, Eva și Eliza, cicloturiste poloneze venite special să ne vadă țara.
Nu au fost deloc încântate de semnul care interzicea accesul bicicletelor în Piața Sfatului însă au recunoscut că Brașovul este un oraș superb. Le-am însoțit la centrul de informare turistică din incinta Muzeului de Istorie unde le-am păzit bicicletele până au ieșit. Nu prea erau vorbărețe, mai mult am vorbit eu, însă din câte mi-au spus, ar fi preferat să meargă mai mult cu bicicleta prin țară, dar lipsa infrastructurii pentru cicloturism le-a descurajat. Astfel, ele au zburat cu avionul până în București, de aici au luat trenul până în Predeal, de unde au mers spre Bran și acum au poposit în Brașov la Camping Dârste, dacă vreți să vorbiți cu ele.
Aveau biciclete extrem de grele, vă zic sincer că nu am reușit să ridic de la pământ roata din spate a niciuneia. În trei zile parcurseseră aproximativ 160 de kilometri, dar asta e cicloturismul adevărat: să stai să admiri locurile pe unde mergi (aviz celor care vor să dezvolte turismul), nu să treci repede pe lângă ele.
Le-am dat câteva sfaturi despre unde ar trebui să mănânce ieftin și bun, cum să se ferească de taximetriști, cum să facă în așa fel încât să nu le fie furate bicicletele, câteva obiective de vizitat etc. La un moment dat, a venit un românaș de-al nostru la noi și ne-a abordat într-o engleză stricată, dar puteai înțelege faptul că avea un guest house pe Cerbului 32 și că se numea Tibi. Din păcate pentru dânsul, fetele vroiau să stea numai la camping, așa că le-am îndrumat spre Camping Dârste. Au plecat apoi, dar nu înainte de a face o poză cu mine și cu Paul, un amic de-al meu care era întâmplător prin zonă.
Pingback: Liber la bicicliști pe strada Postăvarului! | Brașovul Pedalează
Super fain. Ce n-as da sa nu trebuiasca sa lucrez zi de zi… sa pot sa ma golanesc cu bicla prin toata lumea. Doamne, daca existi cu adevarat, da si mie niste bani pt tot restul vietii sa nu mai pierd vremea degeaba 🙁
Speranța nu moare niciodată, Luci! Ai încredere că undeva sus, cineva te ascultă. Și da, te ascult și eu. Și vreau și eu ce vrei și tu 🙁