Necesitatea marcajelor cicloturistice

Se pune întrebarea dacă sunt sau nu necesare marcajele cicloturistice. Răspunsul a fost dat cu mult timp în urmă în aproape toate țările din Europa în sensul că “Da, sunt necesare”. Marcajele nu sunt pentru “meseriași”, pentru cei pasionați, experimentați etc. Aceia își procură hărți, se informează, întreabă, caută, uneori merg chiar înadins fără să își fi planificat și cunoscut perfect itinerariul, întreabă pe țărani, șoferi, prieteni, etc. Nu pentru ei sunt marcajele, ei au nevoie mai puțină sau deloc de așa ceva. Marcajele sunt în primul rând pentru cicloturiștii ocazionali, pentru oameni “obișnuiți”, familii etc. care nu sunt neapărat pasionați și experimentați, nu sunt prea dotați cu hărți, GPS, busolă, ghiduri turistice detaliate.

Este dovedit că mare masă de cicloturiști consideră că este mult mai comod să ai marcaje decât să te tot uiți pe hartă și preferă trasee marcate chiar acolo unde sunt hărți perfecte, ghiduri detaliate sau GPS-uri la preț accesibil. Ei merg cu bicicleta ca să se relaxeze și vor să le fie cât mai comod, nu merg de aventură, de descoperire, nu vor să facă efortul de a găsi drumul bun după hărți, întrebând oamenii, citind descrieri. Asta e marea masă prin majoritatea țărilor occidentale. La noi nu există o masă mare de cicloturiști deci nu avem pe cine face astfel de statistici încă. Cei ca noi suntem complet atipici, ne-am duce și unde nu e nici o hartă și suntem obișnuiți să facem muncă de descoperire (și chiar ne place).

În România mare parte din drumurile secundare nu sunt asfaltate deci nu sunt așa multe intersecții atunci când facem cicloturism de șosea dar la mountain-biking e mai complicat. Este o difernță substanțială între cicloturismul de șosea în care se merge pe drumuri publice unde sunt de regulă table indicatoare la intersecții și cu o hartă te descurci fără probleme, și mountain-biking unde pedalezi pe drumuri forestiere, drumuri de căruță sau poteci și unde nu ai indicatoare. Chiar și pe drumurile forestiere sau zone cu o densitate mică de ce căi de comunicație cu o hartă bună te descurci în schimb în zone cum ar fi Munții Apuseni unde tot la 100 metri este o bifurcație te descurci numai cu hărți foarte actuale și detaliate, ceea ce nu prea se găsește.

Cicloturiștii de șosea merg în vest cu geanta pe ghidon și cu harta pe ea pe când mountain-bikerii nu merg cu așa ceva pe ghidon și prin urmare acolo ei sunt mai interesați de a avea trasee marcate ca să nu scoată harta din rucsac sau din buzunar tot timpul mai ales dacă e vorba de ture scurte de o zi și nu de ture cu iz de expediție.

În România marcajele cicloturistice ar fi utile în primul rând pentru pentru cicloturiștii străini obișnuiți cu așa ceva de la ei din țară mai ales dacă merg pe șosele secundare și drumuri forestiere. De asemenea, ar fi utile circuite în jurul marilor orașe și a stațiunilor turistice și în zone turistice frecventate pentru a-i atrage să facă excursii pe bicicletă pe oamenii care până acum nu au făcut cicloturism și nici nu sunt de felul lor mari turiști, nu au priceperea și nici plăcerea să caute, să descopere, să lucreze cu hărți, descrieri, GPS, întrebat din om în om… De exemplu, cine închiriază o bicicletă într-o stațiune sau cine a umblat cu bicicleta până acum doar prin oraș, copii cu profesori sau părinți, care în loc să iasă cu mașina “în excursie”, poate așa sunt tentați să o facă cu bicicleta. În plus, marcajele cicloturistice fac ca cicloturismul și bicicleta în general să devină mai vizizbile, ajută la imagine, la promovare, încurajează autoritățile să facă investiții în infrastructura specifică.

Desigur că nu trebuie acum să împânzim munții cu marcaje ci trebuie să fie doar o serie de trasee marcate și să rămână destule trasee nemarcate pentru cei ce vor altceva decât poteca marcată. Nu este cea mai mare prioritate să se facă acum o rețea națională de marcaje cicloturistice dar trebuie început cu niște circuite locale și regionale.

Concluzia finală este că avem nevoie de marcaje dar cu măsură și adresate grupului țintă căruia se adresează ele, oamenii “obișnuiți” care se dau ocazional cu bicicleta sau vor să facă excursii comode fără probleme de orientare, grup care a crescut foarte mult în ultimii ani și care sper să mai crească. Dintre aceștia vor răsări ulterior și bikeri “meseriași” cărora nu o să le mai trebuiască marcaje.

6 thoughts on “Necesitatea marcajelor cicloturistice

  1. Ca alternativa simpla si ieftina, e suficient un marcaj cu codul traseului, si indicatii la schimbarea de directie; am vazut-o la traseele europene de bicicleta in multe locuri; de ex: “(<- 9)" "(9)" "(^9)". Detaliile fiind accesibile pe net.

    • Ideea mi se pare foarte buna. Ar putea fi folosite chiar marcajele traseelor montane actuale (cele cu triunghiuri, cercuri, banda) dar eventual reactualizate cu diverse informatii legate de accesibilitatea pe bicicleta. Aceste informatii sa poata fi disponibile online si pe pancardele de capat de traseu si de la intersectiile cu alte trasee.
      Nu cred ca ar fi prea greu ca pe langa detaliile actuale trecute pe placute (timpul de parcurgere la picior) sa fie scrise si detaliile de nivel de dificultate, nivelul accesibilitatii pe bicicleta si durata necesara de parcurgere pe bicicleta, iar detalii mai amanuntite sa fie disponibile pe net, eventual si cu o marcare pe harta a intregului traseu (gen bikemap). Astea ar fi pentru MTB, iar pentru cele de sosea ar fi si mai usor.

      Spre exemplu, in Germania, cel putin in zona unde am fost eu, traseele de bicicleta din paduri erau marcate cu un simbol de bicicleta si o banda de o anumita culoare, un numar si daca imi aduc bine aminte scria si distanta traseului in km, iar la intersectiile de drumuri erau pancarde din lemn cu tot felul de informatii legate de trasee de bicicleta, alergat, plimbat etc…

      Ideea e ca daca intradear se vrea, se poate face.

      • Trebuie făcută distincție clară între traseele de munte și cele de bicicletă de aceea nu cred că e o idee bună ca pentru traseele de MTB să fie folosite aceleași marcaje ca pentru traseele de drumeție chiar dacă acestea se suprapun pe anumite porțiuni. Avem un proiect realizat de Clubul de Cicloturism Napoca, foarte complex și complet în care arată cum pot fi marcate aceste traseef (fotografiile publicate mai sus fac parte din acest proiect). Cei care sunt interesați le pot trimite copii ale acestui proiect pentru a-l studia.

        • as dori eu proiectul realizat de Clubul de Cicloturism Napoca daca poti sa mi-l trimiti pe emilstoia@yahoo.com, incerc si eu sa fac ceva in legatura cu traseele nemarcate de pe valea prahovei. mersi mult

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*