Pe Transfăgărășan

Am fost la întâlnirea anuală ciclism.ro de la Cârțișoara unde s-au strâns cred că peste 500 de participanți. Grupul nostru a fost format din 10 persoane: Anca Bogdan, Laura Voicu, Viorel Nan, Costică Curcan, Sabin Nan, Valentin Enescu, Adrian Bogdan, Skill Skill, Alex Dăineanu, și subsemnatul, Cristi Stasisin. Trei dintre noi am mers cu mașina cu bicicletele puse pe suporți deasupra iar portbagajul și o parte din bancheta din spate pline cu bagajele noastre și o parte din bagajele celorlalți care au venit cu trenul până la Cârța. La ora 11 a fost o n3bunie când s-a dat startul la cățărarea spre Bâlea Lac. O coloană de bicicliști lungă de câteva sute de metri care ocupă o bandă de circulație e ceva mai puțin obișnuit la noi în țară. După primii kilometri în care s-a mers grupat după aceea coloana a început să se întindă din ce în ce mai mult, fiecare urcând după puteri, mai repede sau mai încet, unii cu pauze lungi și dese, alții fără nici o oprire. Grupul nostru a rămas în mare parte împreună, doar Alex, Sabin și Costică au forțat și au ajuns mai repede. După mai bine de 5 ore am ajuns și noi în vârf, atunci când mulți deja coborâseră dar avantajuil a fost că am găsit locuri pe terasă, puțin înainte de a ajunge noi acolo era plin de bicicliști. Ghinionul a făcut ca după ce am mâncat să înceapă o ploaie torențială, prima după o lună jumătate în care nu a mai plouat aici și asta chair când au venit atâția bicicliști la Bâlea. Dar a trecut, am coborât înapoi în tabără unde am mâncat și apoi am mers la petrecerea organizatorilor. Târziu în noapte ne-am întors la corturi să ne culcăm.

Duminică dimineața am luat hotărârea să ne întoarcem acasă pe biciclete, excepție făcând Viorel, Sabin și Laura care s-au întors cu mașina iar Skill care s-a dus direct la tren fiind foarte obosit. Ca să mai vedem ceva interesant pe drum ne-am gândit să mergem la mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta. Ooseala din ziua precedentă,noaptea “scurtă” și căldura au început să-și spună cuvântul, Brașovul ni se părae la o distanță foarte mare, imposibil de ajuns pe biciclete așa că am hotărât să luăm trenul din Făgăraș, dar și aici am ajuns destul de greu. Doar Vali a fost într-o formă mai bună și a ajuns acasă pe bicicletă.

Chiar dacă nu am stabilit niște performanțe deosebite am petrecut două zile în compania unor oameni minunați, ne-am reîntâlnit cu prietenii noștri de la Pelican Bike din Tulcea care ne-au găzduit pentru o noapte în tura noastră la mare, ne-am simțit bine, am făcut și mișcare, a fost excelent. Trebuie totuși să o felicit pe Laura care deși nu are prea multă experiență pe bicicletă a reușit să ajungă până sus, pe domnul Viorel care deși starea de sănătate și vârsta nu i-a permis să ajungă până la Bâlea Lac a percurs pe bicicletă o bună parte din traseu și mai vreau să-i mulțumesc pentru că ne-a ajutat cu transportul begajelor.

Poze: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.503595156320795.127320.100000109462952&type=1

http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.488806217815345.129330.200244050004898&type=1

http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.268301413269452.45698.100002687852285&type=1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*