Am făcut prima tură din cele trei programate zilele acestea. Vreau să-mi cer scuze pentru că a fost un haos total. Nu mă așteptam să vină așa mulți bicicliști, am zis că lumea mai bate covoarele, mai face un drob de miel sau vopsește ouăle. Se pare că nu prea mai este așa, acum găsești de toate doar să-ți faci timp să le cumperi dinainte și se pare că mulți așa au făcut și m-am trezit cu vreo 50 de persoane care au vrut să se dea pe bicicletă în această superbă zi de primăvară. Traseul ales nu a fost foarte greu dar pentru câțiva a fost poate un pic prea mult. Am vrut să văd până unde duce drumul forestier nou construit ce pornește de lângă grădina zoologică și mă gândeam că o să fim câțiva dar numărul foarte mare de bicicliști care au venit m-a luat prin surprindere și nu am putut să fac față cu organizarea unui grup așa mare, mai ales că erau de diferite nivele de pregătire și în timp ce unii mergeau mai tare și nu aveau răbdare să vină toți, alții au mers foarte încet, chiar pe lângă biciclete pe unele porțiuni și astfel ne-am împrăștiat de nu am mai știut care pe unde s-a dus și cine s-a întors acasă sau a mers pe alt drum. De când organizez ture cu Brașovul Pedalează, același lucru se întâmplă de fiecare dată când sunt mai mulți, nu reușesc să-i țin grupați și asta creează probleme, se fac pauze lungi și dese care nu știu nicicodată ce cauză au. Am observat că atunci când este un grup mic se merge mult mai bine, și nu mă refer la viteză ci la faptul că nu se pierde timp aiurea așteptând după unul sau altul, așa cum s-a întâmplat azi când s-a terminat drumul forestier și s-a luat hotărârea să mergem prin pădure până la șosea și a trebuit să mai stăm un sfert de oră sau mai mult ca să vină și cei întârziați, asta pe o porțiune de drum nu mai lungă de un kilometru și care era la vale. Unde s-a pierdut atâta timp nu am înțeles. Mă bucur să văd că multora le place să meargă pe biciclete și vin cu noi dar nu știu cum să fac să-i țin laolaltă. Azi am mers vreo 25 km dar vor fi ture mult mai lungi unde nu vom putea să ne oprim din 2 în 2 kilometri și să tot așteptăm pe unul și pe altul. Nu știu cum voi face, am mai spus de câteva ori că nu voi mai organiza ture sau voi face doar cu cei cu care pot să merg într-un ritm constant dar atunci înseamnă să-i nedreptățesc pe ceilalți care ar dori să vină, nu știu ce soluție să găsesc. Mâine și poimâine mă așteaptă alte două ture, nu știu cine va veni și dacă vom încăpea în tren, sper că ne vom descurca și după aceea voi mai vedea cum va fi cu următoarele ture.