Cine a zis că la cabana Curmătura nu se poate ajunge pe o cursieră? Andrei ne-a arătat că se poate. Nu știu dacă a fost o premieră sau a mai fost și altcineva înainte dar am rămas surprins cum a rezistat bicicleta aia pe drumul pietruit din Prăpăstii și mai departe La Table, Șaua Joaca, Peștera, Măgura și vă asigur că a mers pe bicicletă cea mai mare parte din drum.

Duminică 16 noiembrie, la pensiunea Green Prk încă se desfășoară Conferința Națională Pro Velo dar las discuțiile chiar dacă subiectele dezbătute sunt interesante și profit de vremea deosebit de frumoasă și caldă pentru această perioadă a anului pentru încă o ieșire cu bicicleta în natură. De data asta, la propunerea unui coleg de pedalat, mergem în Piatra Craiului să mâncăm o ciorbă de fasole la cabana Curmătura pe singurul drum accesibil pe două roți, cel care trece prin impresionantele Prăpăstii ale Zărneștilor. Așa că dimineața la 7:30 eram prezent la cabina de vot apoi fuga la gară pentru a prinde trenul de 8:10 spre Zărnești. Trupă destul de mare, 16 persoane, dar reușim să băgăm bicicletele în tren, facem o mică pauză pentru aprovizionare în centrul Zărneștiului, ne mai oprim la Fântâna lui Botorog pentru a ne umple bidoanele cu apă proaspătă și intrăm în chei. Deși drumul este cam bolovănos și în urcare se poate merge pe biciclete dacă ai un pic de antrenament și dacă ai picioare foarte bune poți să mergi chiar și pe cursieră așa cum a făcut Andrei, încă sunt uimit cum a putut să pedaleze prin locuri unde unora și pe MTB-uri au avut probleme. Încet, încet, când pe biciclete când pe lângă acolo unde pantele au devenit prea abrupte pentru a mai putea pedala, am ajuns și la cabană, am servit o ciorbă făcută aici sau am mâncat ce ne-am adus de acasă și în mai puțin de o oră, pentru că ziua este scurtă, am plecat înapoi până la drumul prin Prăpăstii. Aici nu ne-am întors spre Zărnești, pe unde am venit ci am continuat spre La Table apoi prin Șaua Joaca și am coborât spre Peștera. Am admirat satele brănene în lumina caldă a soarelui de toamnă și norii care fugeau pe deasupra văii dar vântul rece care sufla puternic ne-a făcut să nu stăm decât să facem câteva poze și să plecăm repede. Când am ajuns în zărnești se lăsase deja întunericul, ne-am dus la gară și am luat trenul înapoi spre casă.

Traseul:

Trupa