Prin Slovacia

DSCF8649
Cum e să pedalezi prin Slovacia? Este ca în România, ca în Transilvania mai exact. Asta a fost prima impresie după primii kilometri parcurși în aceată țară, imediat ce am trecut podul peste Dunăre de lângă Esztergom, Ungaria. Este ca la noi dar sunt diferențe care ne-au impresionat plăcut. În primul rând curățenia, atât în satele și orașele prin care am trecut cât și în afara acestora. Nu am văzut PET-uri, hârtii și alte gunoaie pe marginea drumului și pe lângă ape. Spațiile din fața casei, trotuarele, șanțurile de scurgere a apei, iarba din fața casei sau a gardului, toate sunt îngrijite. Cel mai mult ne-au impresionat șoferii (marea majoritate a lor, pentru că mai sunt și aici excepții) care nu ne-au claxonat, nu ne-au înjurat iar atunci când nu aveau vizibilitate au așteptat răbdători în spatele nostru până când au putut să ne depășească în siguranță. Nu am întâlnit în această țară cerșetori, atât în stațiunile turistice de la poalele Tatrei dar și în satele mai sărace unde ne opream pentru cumpărături, pentru a mânca sau pentru a bea o bere. Au și ei țigani dar mulți tăiesc în case mari, frumoase, îngrijite. Am văzut și un sat sau o comunitate de țigani săraci, în niște case prăpădite și pline de fum, ceva asemănător cu Gârciniul de lângă Săcele dar trecerea prin aceste locuri este mult mai puțin periculoasă decât pe la noi unde s-a întâmplat adeseori, pe biciclete fiind, să se strige după noi sau chiar să se arunce cu obiecte și să ne lovească. Nu, nici vorbă de așa ceva, își vedeau de treaba lor iar noi eram doar niște trecători cu care nu aveau nimic de împărțit. În Slovensky Raj, întorcându-ne dintr-un canion spre camping am intrat într-un sat chiar prin mijlocul țigăniei, cu emoții, bineînțeles să nu fim agresați, am încercat să ascund cumva aparatul foto care îl țineam la gât, să nu fie la vedere și să tenteze pe cineva dar nu am avut absolut nici o problemă cu nimeni, doar câte un copil care ne mai spunea “Dobrâi Dieni” (ceea ce înseamnă, ca și în limba rusă, “Bună Ziua”).
În Slovacia se merge mult pe biciclete, pe drumurile secundare asfaltate am întâlnit mulți bicicliști pe cursiere care ne salutau din mers. Mulți își iau copiii cu ei de când sunt foarte mici pe scaune speciale prinse pe bicicletă iar cei care știu să meargă pe două roți merg alături de părinții lor. MTB-iști am văzut mai puțini dar totuși se practică și acest sport destul de mult, dovadă fiind multitudinea de biciclete de închirirat pe care le-am văzut în stațiunile de la poalele munților. Dar cum să nu fie popular când toată țara este împânzită de trasee de biciclete, orice drum mai puțin circulat de mașini, orce drum forestier și orice drum neasfaltat are indicatoare și marcaje de traseu de biciclete, cu distanțe până la localitatea unde se ternină traseul sau până la un obiectiv turistic. Nu sunt făcute amenajări speciale pentru bicicliști dar simpla prezență a acestor marcaje este un lucru care încurajează populația să meargă pe biciclete. Lumea le vede și zice: hai să văd și eu unde duce drumul ăsta și așa începe să-i placă pedalatul.
DSCF8403

DSCF8451
După părerea mea ar mai trebui puse niște panouri cu mai multe informații despre traseu cum ar fi gradul de dificultate, diferența de nivel și dacă este accesibil pentru biciclete cu roți înguste (cursiere) și pentru biciclete cu bagaje, așa cum erau ale noastre. Cei care sunt din partea locului le cunosc și știu cum este traseul dar pentru cei care ajung pentru prima oară ar trebui să știe la ce să se aștepte. Noi am mers mare parte pe aceste trasee și au fost în general accesibile chiar dacă am mai mers și pe drumuri naasfaltate sau cu asfaltul deteriorat dar a fost plăcut prin lipsa traficului auto. Dar, pentru că întotdeauna există un “dar”, pentru că nu știam cum este traseul s-a întâmplat să ajungem pe porțiuni unde nu exista decât o potecă abruptă, unde nu se mai putea merge pe biciclete, cel puțin pe ale noastre încărcate cu bagaje. Prima a fost lângă un sat numit Pecenice, unde drumul s-a terminat și a început o porțiune de push-bike dar nu a fost lungă iar în vârful pantei am dat de un dud și toată lumea a uitat de oboseală delectându-se cu fructele delicioase.
DSCF8411

DSCF8416

DSCF8419

DSCF8422
O altă porțiune a fost între Balaze și Donovaly unde am urcat mai întâi pe un drum forestier destul de bun de la 360 m până la peste 1100 m după care a urmat o scurtă coborâre și apoi, cireașa de pe tort, o altă urcare abruptă pe un drum foarte bolovănos și unde mai era și un tractor care încărca bușteni într-o remorcă iar după ce am ieșit din pădure a urmat o altă urcare prin iarbă pe o pantă unde a trebuit să împingem bicicletele câte doi, unul singur neputând să facă față. Ce mai, partea asta ne-a stors de puteri și am zis că de acum nu mai mergem pe trasee de bicicletă dacă nu sunt pe șosele asfaltate. O coborâre pe o potecă la fel de abruiptă în care experiența de pe traseele de MTB din împrejurimile Brașovului și-a spus cuvântul și am ajuns în Donovaly unde ne-am întrupat forțele cu un gulaș la un restaurant cu autoservire. Ne-a mai revenit moralul și datorită faptului că a urmat o coborâre de 28 km, chiar dacă a fost pe o șosea cu multe autoturisme și tiruri.
DSCF8468

DSCF8471
Ce ne-a mai plăcut în Slovacia? Amenajările pentru drumeție în zonele dificile. Să vă explic despre ce este vorba. După ce am părăsit Tatra Înaltă ne-am dus în Paradisul Slovac (Slovenky Raj), o zonă cu multe canioane dintre care noi am vizitat doar două, neavând timmp pentru mai multe: Sucha Bela care seamănă cu canionul “7 Scări” din Piatra Mare dar cu o lungime de 5 km și Prielom Hornadu prin care am mers aproape 8 km și nu am ajuns la celălalt capăt, canion ce ne-a amintit de Cheile Nerei vizitate anul trecut. În aceste canioane sunt amenajate multe scări, podețe și poduri suspendate, trepte prinse de stâncă deasupra apei și lanțuri, toate pentru a merge mai ușor și sigur prin canioane, de a le face accesibile marii majorități a drumeților. Nu vreau să-i critic pe cei care au făcut amenajările de la 7 Scări dar tariful de 10 lei (cam 2,5 euro) perceput mi se pare cam mare. Pentru a intra în Sucha Bela nu am plătit nimic iar la Prielom Hornadu, prin care pot spune că am mers de ne-am plictisit și în care ai mai multe trasee, în funcție de locul unde vrei să ajungi, am plătit 1,5 euro de persoană iar Viorel, ca pensionar, a plătit doar 0,5 euro. Deci, concluzia o trageți voi.
DSCF8679

DSCF8686

DSCF8704

DSCF8718

DSCF8723

DSCF8733

DSCF8754

DSCF8763
Ce aș putea să vă mai spun? Despre prețuri, că probabil vă interesează. În orașe și în comune mi s-au părut la același nivel cu cele de la noi. Supermarketurile care le-am găsit au fost majoritatea CBA dar am găsit și Lidl și Kaufland și produsele în aceste magazine nu mi s-au părut a fi mai scumpe decât la noi. Mâncarea la restaurante este foarte bună și la prețuri convenabile, chiar și în stațiunile din Tatra înaltă unde totul este mai scump, este un fel de Valea Prahovei a Slovaciei. Dacă în altă parte pe o bere rece la o terasă am dat între 80 de cenți și 1,2 euro aici ajungea la 2 euro însă în magazine era sub 1 euro. Cazarea la pensiuni mi s-a părut cam scumpă, am dat între 15 și 26 de euro de persoană. În campinguri de asemenea prețurile variază foarte mult, lângă Kosice a fost scump și condiții proaste dar la Podlesock și Rijo Camping a fost mai ieftin și condiții bune, de aceea și era lume multă cu corturi, rulote și caravane. În Budapesta am stat la Zugligeti Niche Camping unde, chiar dacă ne-a costat peste 10 euro de persoană o noapte s-a compensat prin faptul că am avut inclus micul dejun, bufet suedez la care aveai ce alege, clătite, plăcinte, salam, brânză, roșii, castraveți, lapte, cafea, ceai și alte bunătăți din care poți să iei cât poți băga în burtă. În afară de asta Doamna Marta, cea care administrează campingul, vorbește mai multe limbi străine printre care și româna, dumneaei fiind originară din miercurea Ciuc iar la plecare ne-a făcut o reducere iar un mic dejun a fost oferit din partea casei.
DSCF8464

DSCF8466
Concluzia de final: Slovacia este o țară frumoasă în care mai sunt foarte multe de văzut, din păcate timpul a fost limitat și am plecat cam nemulțumiți că nu am putut să vedem mai mult dar la anul… Mai vedem până atunci. Nu vă povestesc aici cum a decurs călătoria noastră, o voi face printr-un film care cred că va fi gata până la sfârșitul anului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*