România lucrului bine făcut

Așa suna un slogan din timpul unei campanii electorale. Cel care a lansat acest slogan a fost ales dar România a rămas aceeași, a lucrului mai puțin bine făcut. Idei sunt multe, unele foarte bune. Sunt persoane din administrația locală care au și inițiativă și pun în practică o parte din aceste idei dar, din păcate, la capitolul acesta nu stăm grozav, pentru că sunt realizate prost, de oameni incompetenți și fără a se cere sfatul celor cărora ar trebui să le fie de folos ceea ce se realizează. Să vă spun despre ce este vorba. Azi, fiind o zi cu soare ies la o plimbare cu bicicleta, ajung pe la Prejmer și văd că s-a făcut o pistă de biciclete. Superb, frumos dar am o nelămurire. Dacă eu merg pe partea dreaptă a drumului de ce pista pe care sunt are săgețile îndreptate în sens opus? Dar descopăr și misterul, sensul de mers înainte este dincolo de zona de parcare și trece printr-o stație de autobuz.


Nu înțeleg, cum poți să desparți sensurile de mers cu locuri de parcare așa de mici încât autovehiculele să fie nevoite să intre cu fața peste pista de biciclete? Nu ar fi fost normal ca parcarea (dacă chair e nevoie de parcare în zona respectivă pentru că nu erau dacât câteva mașini) să fie spre partea carosabilă și pista de biciclete, ambele sensuri care oricum sunt foarte înguste, să fie plasate spre gardul școlii sau al caselor?
O.K. Mai încolo pistele (sensurile de mers ale pistei) se apropie una de alta dar se mai găsește câte un nene binevoitor să staționeze pe ea.


Pe unul l-am întrebat de ce a oprit acolo și a spus că trebuie să ia pe cineva operat care nu poate să meargă și îl aduce acolo cu targa. Bine, dar nu puteți să trageți 2 metri mai în spate să eliberați pista, îl aduce chiar aici, în locul acesta? Mi-a mai spus ceva că sunt om sănătos și să am înțelegere pentru un om bolnav și a plecat de lângă mine spunând că nu are cu cine să se înțeleagă. Mi-a trecut prin cap să merg până la postul de poliție care era la vreo 50 – 100 metri dar am zis că nu merită pentru unul pe care atât îl duce capul.
Ies din comună, aici treabă bună cu pista, merg fără griji că dă vreunul peste mine până ajung la intrarea în Parcul Industrial unde pista se termină brusc iar singurul mod de a continua este să intri pe stradă după ce te dai jos de pe bicicletă să cobori o bordură de vreo 10 cm înălțime. Chiar nu se putea face o trecere lină spre șosea? Poate ar fi fost nevoie să fie chiar desenată o trecere de biciclete pe asfalt. Am înțeles ideea, a fost făcută pentru cei care lucrează la firmele din acest parc industrial și vin la muncă pe biciclete, să fie în siguranță, nu pentru cei care vin spre Brașov, ca mine, dar nici în partea aia nu am văzut să fie vreun loc pe unde să cobor de pe trotuar.


Îmi cer scuze pentru poza neclară, din cauza soarelui nu mi-am dat seama să fi făcut încă una mai clară.
Asta e cu România lucrului bine făcut?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*